Așa cum am promis în articolul de lansare al proiectului #perspectiveinfotbal, revenim cu prima poveste profesională a unei femei din fotbal. Alexandra Georgescu este fizioterapeut la Echipa Națională de Fotbal Feminin a României, a căutat întotdeauna să își facă meseria cât mai bine, meserie datorită căreia a ajutat foarte mulți oameni până acum.

Detalii despre #perspectiveinfotbal, chiar aici sau dând click pe poză.
Alexandra este mereu acolo pentru noi și pentru mulți alți sportivi luminându-ne drumul către cea mai înaltă performanță. Face totul din pasiune și cu pasiune. Chiar și în cele mai grele momente, găsește puterea de a te aborda cu zâmbetul pe buze și îți oferă încrederea că totul va fi bine și că ești pe cele mai iscusite mâini. Tocmai pentru că iubește atât de mult ceea ce face, am rugat-o să ne povestească mai multe despre meseria de fizioterapeut și cum pot ajunge și femeile să urmeze această meserie.

S-a alăturat inițiativei #perspectiveinfotbal pentru a ne împărtăși propria ei experiență de fizioterapeut și din dorința de a inspira cât mai multe femei să facă o alegere potrivită în direcția dorită.
Multe dintre noi suntem pe cale să terminăm liceul și nu știm încotro să o apucăm, pe ce drum să mergem și implicit, ce facultate să alegem. Cum știi dacă îți place sau nu un lucru dacă nu l-ai încercat sau dacă nu te-ai documentat despre el de la persoane care au bătătorit acel drum deja?
Photo Credit: Centrul SuperFit.

Ca să răspundem la aceste întrebări, am rugat-o pe Alexandra să ne spună ce înseamnă meseria de fizioterapeut, ce a făcut diferența în evoluția ei profesională și ce pași a urmat pentru a face din pasiunea ei o meserie în lumea fotbalului. 

”Pentru mine a fost simplu. Am știut de mică ce vreau să fac după terminarea studiilor. Știam că vreau sa devin fizioterapeut pentru că în copilărie am avut un accident și a trebuit să fac mulți ani de recuperare. Cumva, sufletul meu a rămas acolo. Aveam de ales între facultatea de kinetoterapie de la UNEFS sau cea din cadrul facultății Carol Davila. Intuiția m-a făcut să aleg UNEFS-ul, prin urmare, împărtășesc astăzi experiența mea de acolo, cu bune și cu rele.

În primul rând, admiterea constă în două probe: una sportivă și una scrisă. Cea sportivă constă în alegerea unui sport sau probă sportivă dintre atletism și gimnastică la care punctarea se face după anumite criterii. Pentru mai multe detalii, recomand broșura care se găsește la biblioteca Universității și care se actualizează anual.
În ceea ce privește proba scrisă, aceasta se împarte între o probă de gramatică și una de biologie. Ambele sub formă de test grilă. Imediat ce am terminat cu bacalaureatul, am început  pregătirea specifică pentru proba de gimnastică. Recomand să vă pregătiți sub îndrumarea unui profesor care vă va ajuta să vă îmbunătățiți corectitudinea execuției. Profesorii de la UNEFS sunt foarte atenți la detalii. La final se va face o medie între cele două probe.
Fiind o facultate care aparține Universității de sport, este nevoie să știți că veți face în cadrul ei, toate sporturile posibile și poate întrebarea va fi: la ce mă ajută pe mine acest lucru? Ei bine, acest lucru ne întrebam și noi, însă timpul ne-a demonstrat că este extrem de important să știi care este biomecanica corectă a fiecărui sport, să știi ce înseamnă efortul, să simți pe pielea ta ce înseamnă adaptarea la efort, să cunoști metodele de refacere, să vezi ce uzură fizică presupune fiecare sport și să știi ce înseamnă cu adevărat exercițiul fizic. Cum poți recomanda exerciții fizice dacă tu nu ești capabil să le faci? Am învățat că dacă recomanzi cuiva un lucru, mai întâi trebuie sa fii tu un exemplu. Așadar în primul an, cam despre asta este vorba, mult sport. 

În tot acest timp, m-am întrebat: când o sa învăț kinetoterapie? Eram nerăbdătoare. Drept urmare, după terminarea primului an, am început să fac voluntariat la o clinică de recuperare din Târgoviște, alegând să fac naveta. În primele mele minute acolo, am realizat că nu știu absolut nimic! Ufff, a fost greu și frustrant, dar plăcându-mi atât de mult, am zis că trebuie să învăț chiar și de una singură! Iar acolo, am învățat totul de la 0. Am avut norocul însă, să-i cunosc pe Vlad și Radu, doi terapeuți care au fost foarte răbdători cu mine și de multe ori au avut încredere în mine mai mult decât aveam eu! 

În anul doi al facultății, am început încet, dar sigur să învățăm bazele generale ale kinetoterapiei, multă materie generală, iar informația nu prea era filtrată și de actualitate, din păcate. Am continuat cu voluntariatul în București, la diverse clinici și spitale. Este extrem de important în meseria asta, să începi să faci practică încă de la început! Sunt lucruri pe care nu le înveți la facultate, de multe ori teoria nu se potrivește cu practica și pană la urmă, lucrăm cu oamenii, iar sănătatea lor este în mâinile noastre. Acest lucru ne obligă să fim siguri pe noi atunci când profesăm în această meserie.Photo Credit: Centrul SuperFit.

Abia în anul 3 de facultate am început să facem practică la clinici și spitale. Unele stagii au fost serioase, pe când altele lăsau de dorit, iar simpla prezență de câteva minute, era suficientă. Recomandarea mea este că nu trebuie să așteptați anul 3 de facultate ca să învățați meserie. (Dacă veți alege UNEFS-ul). Dacă veți începe din timp să acumulați experiență, acest lucru va cântări foarte mult în viața voastră profesională. 

După terminarea celor 3 ani, am hotărât să continui tot la UNEFS cu cei 2 ani de Master, alegând Recuperare și Reeducare Motrică și Somato-Funcținală (RMSF). Aici nu vă așteptați ca evoluția să fie prea mare. Repet, totul depinde de fiecare în parte. Per total, este o facultate frumoasă, cu multă activitate, în care nu prea ai timp să te plictisești. E posibil ca experiențele pe care facultatea ți le oferă să fie unice, să nu le mai întâlnești la alte facultăți. (Ex: 2 săptămâni de schi în munții Parâng)

Însă, pentru a fi un adevărat profesionist, cred că e necesar să faci cursuri de actualitate, să fii pasionată, să te înscrii la cursuri ținute de către profesioniști din străinătate sau concepte și terapii aduse de acolo. Pentru mai multe detalii despre cursurile pe care le-am urmat, intrați pe pagina mea la Despre mine.
Din păcate, în România, această meserie abia acum începe să prindă contur și mai avem multe de învățat si îmbunătățit pentru a ajunge la un nivel înalt, dar chiar și așa, cel mai important este faptul că depinde doar de tine cât de departe vei ajunge în această meserie.

Alexandra, îți mulțumim că ne-ai împărtășit experiența ta! Ai dat dovadă de curaj, ambiție și perseverență.