Să devii arbitru e relativ ușor, te înscrii la un curs, înveți și dai un examen. Să rămâi arbitru este partea provocatoare. Numai pasiunea pentru fotbal te poate face să privești această meserie, ca pe una în care nu trebuie să muncești. Și e o regulă general valabilă, după cum zice și acest citat: “Fă ceea ce-ţi place cu adevărat şi nu vei mai munci nicio zi din viaţa ta!”
Așa că, te invităm să faci cunoștință cu Mădălina Gherghi, pentru care meseria de arbitru, înseamnă mai mult decât pasiune.

Cine este omul Gherghi Mădălina? Cine este profesionista Gherghi Mădălina?

Gherghi Mădălina este o fată simplă, cu dorințe și pasiuni, care mereu a luptat pentru visurile ei și care a avut încredere în forțele proprii. De mică, am cochetat cu sportul, începând cu handbalul, apoi când am ajuns la vârsta de 14 ani, profesorul meu de educație fizică, Claudiu Șoptelea, m-a îndrumat către arbitraj, acesta fiind fost arbitru divizionar și fără să-mi dau seama la acel timp, urma să-mi descopăr cea mai mare pasiune, devenindu-mi ulterior stil de viață.

Profesionista Gherghi Mădălina, este o fire exigentă, care își dorește tot timpul să se autodepășească.
Ce îți place cel mai mult la meseria de arbitru? Care este cea mai plăcută parte a acestei meserii?

Meseria de arbitru mi-a impus o anumită conduită, m-a format ca persoană, dar mai ales ca și caracter. M-a făcut să-mi descopăr aptitudini noi și până la acest moment m-a învățat că fără multă muncă și seriozitate, nu poți culege roadele. Cea mai plăcută parte este că ai posibilitatea de a cunoaște mulți oameni de calitate și că-ți oferă oportunitatea de a lega prietenii.

Satisfacția unui meci reușit nu se compară cu nimic altceva, iar acest lucru te determină să depășești orice obstacol și să-ți dorești din ce în ce mai mult.

Care este cartea ta care te-a inspirat cel mai mult și de ce?

Cartea pe care am citit-o acum câțiva ani, nu doar că m-a inspirat, dar m-a și ajutat foarte mult din punct de vedere psihologic, aceasta aparține lui Bill Lucas și se numește „Amplificați-vă forța mentală”. Consider că, este foarte important, atât antrenamentul fizic, cât și dezvoltarea mentală și personală. Lucrând cu mine asupra tuturor aspectelor mi-a fost mult mai ușor să mă dezvolt profesional.

În primul rând, am învățat despre autocontrol, fiindu-mi mai simplu ulterior să controlez chiar și un meci de fotbal. Sunt conștientă de calitățile și aptitudinile pe care le am, însă mi-am dorit întotdeauna să mă perfecționez, plecând de la disciplină, flexibilitate, reziliență etc. Odată ce am lucrat constant la un nivel conștient cu acestea, ulterior mi-am însușit atitudinea dorită, punând în practică tot ce am învățat, chiar și nivel inconștient.
Care este visul tău legat de cariera în arbitraj?

Visul meu este să devin arbitru internațional, să arbitrez în toate competițiile europene și mondiale, chiar și la fotbal masculin.

Ce le spui fetelor înaintea unui meci?

Nu-mi place să vorbesc prea mult, în general folosesc limbajul non-verbal pentru a le arăta gradul de permisivitate. În felul acesta induc fetelor maniera în care se va desfășura partida și relația arbitru-jucătoare pe care o vom avea. Le urez baftă și le conduc la salut.

Dacă ai putea descrie cel mai frumos meci de fotbal pe care l-ai arbitrat, care ar fi acela și de ce?

Cel mai frumos meci pe care l-am arbitrat, a fost primul meci. Bineînțeles că am început la juniori, erau foarte mulți părinți care făceau galerie, aveau fumigene colorate și tobe. Eram copleșită de emoții. Brigada era exclusiv feminină, formată din Bianca Giuran și Ana-Maria Nițu, care ulterior mi-au devenit cele mai bune prietene și cu care am arbitrat foarte multe meciuri.

Acest meci a rămas în memoria mea deoarece, a fost startul carierei mele, dovadă concretă a pasiunii ce se înfiripase și doza necesară de motivație și determinare de a continua.
Într-o lume ideală, cum și-ar susține părinții fetele care vor să urmeze o carieră ca arbitre?

Părinții mei nu au avut legătură cu fenomenul și nici măcar cu vreun alt sport. Aceștia m-au susținut necondiționat și au făcut toate eforturile pentru a-mi urma visul.

Cum îți dai seama că faci o treabă bună ca arbitru? Care sunt criteriile după care te evaluezi?

Îmi dau seama că fac o treabă bună, atunci când în felul meu, reușesc sa-i mulțumesc pe toți cei care iau parte la fenomen, atunci când indiferent de rezultat, aceștia îmi strâng mâna respectuos și plini de recunoștință.

Cum te-a ajutat arbitrajul să te dezvolți pe plan personal?

Pe plan personal, arbitrajul m-a responsabilizat, m-a disciplinat, formându-mi caracterul și oferindu-mi principii care mă reprezintă ca om.
De ce ai ales să devii arbitru?

Acum realizez că am întâlnit persoanele potrivite la momentul potrivit, care m-au îndrumat spre ceea ce urma să-mi devină cea mai frumoasă experiență. Îi sunt recunoscătoare, dl profesor Claudiu Șoptelea, deoarece acesta mi-a văzut calitățile, m-a înscris la cursul de formare și mi-a creionat un viitor la care nici nu visam.

Dacă nu ai fi arbitru, ce altceva te-ai vedea făcând cu pasiune?

O altă meserie pe care aș practica-o cu pasiune, ar fi cea de procuror sau judecător.

Cum te antrenezi în această perioadă grea?

Această perioadă grea m-a responsabilizat și mai mult deoarece, a trebuit să mă mențin în formă și să nu pierd toată pregătirea acumulată. Antrenoarea mea, doamna Dana Tudor, mi-a trimis constant programe de antrenament, de asemenea și Comisia Centrală a Arbitrilor.

Ne poți spune trei calități indispensabile pe care orice arbitră de excepție ar fi ideal să le posede?

Foarte bun ca atlet, echilibru mental, multă seriozitate.

Cum gestionezi conflictele între jucătoare?

Metoda pe care o aplic în cazul conflictelor este, în primul rând, medierea, apoi aplic întocmai Legile Jocului.

Cum gestionezi nemulțumirile apărute în timpul unui meci de pe banca de rezerve sau chiar din tribună? Mă refer mai mult la cum te protejezi mental, cum te gestionezi, astfel încât să nu te copleșească emoțiile, să dai dovadă de putere și control.

Un arbitru nu poate controla niciodată tribuna. Este greu să mulțumești fiecare suporter, mai ales atunci când iei decizii împotriva echipei pe care o susțin, indiferent dacă decizia a fost corectă.

În ceea ce privește banca de rezervă, niciodată nu accept un comportament iresponsabil, sancționându-l în funcție de gravitatea acțiunii. Pentru un echilibru mental stabil, ca arbitru trebuie să accepți atât criticile, cât și laudele.Care este cea mai dificilă parte în meseria de arbitru?

Stereotipul legat de faptul că femeile nu sunt potrivite pentru acest fenomen, este cea mai dificilă parte.

Care este motto-ul tău în viață?

„Nici un drum presărat cu flori nu duce la glorie.” (La Fontaine)

Arbitrezi și meciurile dintre echipe de băieți? Dacă da, cum diferă arbitrajul la meciurile de fete față de meciurile de la băieți?

La momentul actual, arbitrez mai multe meciuri masculine, decât feminine. Arbitrajul nu diferă cu nimic, pentru că fotbalul este același, însă diferă viteza de joc, capacitatea de efort, numărul deciziilor și intensitatea jocului.

Ce ar fi util să știe jucătoarele din România care practică acest sport cu privire la poziționarea lor față de deciziile pe care le iau arbitrii în meciuri?

Ar trebui sa știe, că arbitrul depune toate eforturile pentru luarea celor mai bune decizii, în conformitate cu Legile Jocului și cu spiritul acestuia, având la bază opinia proprie.

Cum ar putea fi fotbalul feminin românesc îmbunătățit? Cu ce ar putea contribui arbitrajul la dezvoltarea acestuia?

Pentru îmbunătățirea fotbalului feminin se ocupă specialiștii în domeniu. Este îmbucurător faptul că, acesta se află într-o ascensiune continuă.

Sursă foto: arhivă personală

Dacă ți-a plăcut interviul realizat, dă-ne Follow pe Instagram pentru a ne susține și pentru a fi la curent cu ultimele noutăți.