Poză realizată de Diana Coltofean, de la Și Fetele Joacă Fotbal.

Ioana e un exemplu de talent, maturitate și responsabilitate când vine vorba de școală și fotbal, cea din urmă fiind și pasiunea ei cea mai mare. Chiar dacă are doar 16 ani, are numeroase selecții la naționalele de fotbal feminin U17 și U19, își cunoaște foarte bine calitățile și este extrem de motivată să dea mereu totul pe teren la fiecare antrenament și meci.

În decembrie 2018, la Gala Fotbalului feminin,  eveniment ce are scopul de a evidenția performanțele obținute de jucătoarele românce, Ioana a câștigat premiul pentru ”Cea mai bună jucătoare din Seria 2, Liga 3”.

Suntem convinse că munca și talentul Ioanei o vor duce foarte departe, de aceea, vă invităm să o cunoașteți.

Povestește-ne câte ceva despre carieră ta de fotbalistă. Cum te-ai apucat de acest sport? La ce echipe ai jucat și care sunt câteva din cele mai importante realizări ale tale?  

Am început să joc fotbal datorită fratelui meu. Mergeam cu el peste tot, aveam aceiași prieteni și pasiuni comune. Fiind mai mare decât mine, credeam că tot ceea ce face el este bine, iar eu l-am luat ca exemplu. Așa am început să joc fotbal pe afară, în spatele blocului, cu băieții.

Cu timpul, s-a înscris la o echipa de băieți din Pașcani, iar eu nu vedeam posibilă intrarea mea în grupul lor. Mergeam la antrenamentele lor și îi admiram de pe bancă împreună cu tatăl meu. El știa cât de mult iubeam fotbalul, așa că l-a rugat pe domnul antrenor, Cătălin Damian să mă lase să fac antrenamente cu ei. Am fost cea mai bucuroasă când a acceptat și încercam să ajung la nivelul la care jucau băieții pe atunci. Cu ei m-am simțit foarte bine, iar fiecare antrenament a fost o bucurie. După un timp, m-au legitimat la clubul de băieți CSS Pașcani. Jucam în echipă cu fratele meu și participam cu echipa la turnee. Oamenii mă priveau cu admirație și îi vedeam cum se “ghionteau” când vedeau o fată în echipa de băieți.

În prezent joci fotbal la CSM Pașcani. Ce îți place cel mai mult la această echipă si cum ai ajuns aici ?

Nu a durat mult până când am făcut pasul la echipa de fete din oraș. Credeam că sunt singura fată care joacă fotbal, având pe atunci doar 9 ani. Am simțit o schimbare în această echipă, fiind obișnuită cu stilul de joc al băieților, însă am reușit să mă adaptez cu timpul. Îmi place această echipă pentru că rămânem unite indiferent de rezultate.

După cum bine știm cu toții, în România, fetelor le sunt puse tot felul de piedici… în special celor care vor să reușească într-un domeniu dominat de bărbați. Așadar, cum ai reușit să depășești toate barierele impuse de societatea noastră?  

Oamenii te vor judeca indiferent de situație. Trebuie să fii tare psihic, ăsta cred că e lucrul cel mai important. Am întâlnit oameni care îmi ziceau că acest sport nu este pentru fete și că ar trebui să fac ceva mai feminin, însă nu le-am dat importanță, sperând ca într-o zi să îi fac să își retragă cuvintele. Ceea ce mă amuză este că acum mă felicită, văzând la ce nivel am ajuns să joc. Mă bucur că într-un fel și-au schimbat perspectiva asupra lucrurilor. Unii se uită și acum ciudat când le zic ce sport practic. Încerc să le explic faptul că sportul este pentru toți.

Cum reușești să îți menții un psihic puternic și o mentalitate de campioană pe tot parcursul unui meci? Ce te motivează?

La fiecare meci încerc să dau tot ceea ce am mai bun. Mă automotivez prin munca pe care o depun zilnic. Desigur, toți oamenii care mă susțin îmi dau putere și încredere.

Cât de mult contează unitatea echipei și cum vă susținuți una pe cealaltă în decursul acestui an pentru a reuși performanțele dorite?

Unitatea este principala caracteristică pe care ar trebui să o aibă o echipă. Dacă ea lipsește, atunci cu siguranță grupul se va destrăma. Trebuie să îți susții colega, să îi spui măcar o vorbă bună, ceva să o încurajeze.

Ce îți place cel mai mult la jocul de fotbal? Ce îți place cel mai mult la postul pe care-l ai?

La fotbal îmi place cel mai mult munca de echipă. Ea implică și pregătirea individuală a jucătorilor, iar când toți își fac treaba pe postul lor, apar și rezultatele. Cât despre postul meu, cel de portar, implică multă presiune. Faptul că sunt ultima jucătoare și că intervenția mea este aproape mereu decisivă, mă fac să îmi doresc să fiu cea mai bună și să inspir încredere echipei.

Dacă ai putea descrie fotbalul într-un singur cuvânt care ar fi acela?

Este o întrebare destul de dificilă, însă fotbalul este și va rămâne cea mai mare PASIUNE a mea.

Ce i-ar spune Ioana din prezent Ioanei din trecut care era pur și simplu o fetiță pasionată de fotbal?

Să facă ceea îi place și ceea ce simte, căci va avea un drum frumos, în ciuda piedicilor pe care le va întâmpina.

Pentru a deveni profesionistă a trebuit să renunți la școală sau ai reușit să găsești soluții pentru a le împăca pe amândouă?

Deși dedic acestei pasiuni o mare parte din timpul meu, nu am neglijat niciodată școala. Părinții m-au învățat să îmi organizez timpul, astfel încât să fac ceea ce îmi doresc. În cazul meu, fotbalul și școala sunt cei mai buni prieteni.

Odată ce îți închei cariera de jucătoare, ce ți-ai dori să faci mai departe?

Mă gândesc la mai multe variante, încă nu am luat o decizie.

Care este primul lucru care îți vine în minte atunci când spui echipa națională de fotbal feminin a României?

Responsabilitate.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta de pe terenul de fotbal?

Am foarte multe, însă cea mai frumoasă este atunci când mi-am văzut părinții în tribună la primul meu meci la echipa națională.

Cum te simți atunci când porți echipamentul echipei naționale și înainte de meci se cântă imnul României?

Mi se face pielea de găină de fiecare dată când port echipamentul naționalei. Ceea ce simt atunci când se cântă imnul României nu poate fi descris în cuvinte, însă știu sigur că e cel mai frumos sentiment pe care l-am simțit vreodată.

Ce faci înaintea unui meci? Cum te pregătești?

Înaintea meciului îmi place să ascult muzică și să mă automotivez, să mă gândesc la ceea ce am de făcut.

Fără fotbal, ce altă pasiune ar fi avut Ioana Grigoraș?

Dacă nu aș fi jucat fotbal, cu siguranță aș fi practicat alt sport. Îmi plac toate sporturile, însă fotbalul are ceva special.

Care este motto-ul tău în viață?

“Totul va fi bine în final. Dacă nu este bine, înseamnă că nu este finalul.“

Cum ar putea fi fotbalul feminin românesc îmbunătățit?

Fetele ar avea mai multă încredere în ele dacă oamenii le-ar susține mai mult, dacă ar veni pe stadion la meciurile lor. Totodată, condițiile influențează pregătirea jucătoarelor.

Cum te-a ajutat fotbalul să te dezvolți pe plan personal?

Pe plan profesional, am avut o schimbare fizică în sensul bun datorită sportului. De asemenea, fotbalul m-a făcut să fiu privită cu alți ochi de cei din jur. Am aflat recent de la o fată că cineva i-a zis: ,,Ioana e frumoasă, dar mi-e frică de ea.” M-am amuzat foarte tare și am realizat cât de dură devin pe teren din dorința de a învinge. Lucrul acesta vine din interior și încerc să repar greșelile într-un mod constructiv.

Sursă foto: arhivă personală