Cristina Tudorache este ușor de remarcat pe teren datorită înălțimii ei de invidiat, dar mai ales datorită implicării de care dă dovadă în teren. Joacă pe același post, cel de mijlocaș central și la echipa națională de fotbal feminin și la echipa ei, Universitatea Alexandria.

Cris are o ambiție și un curaj demne de admirat atât pe teren, cât și în afara lui, iar adversarele ei au cunoscut această latură a ei, care de multe ori oprește atacuri promițătoare. Este un nume de care suntem sigure că veți auzi foarte multe și de acum înainte pentru că joacă fotbal de la 7-8 ani și a ales să se dedice fotbalului din pasiune nemăsurată pentru el.

În interviul pe care ni l-a acordat, ne împărtășește despre călătoria ei în fotbal, selecțiile la națională și cele mai importante momente cu echipa de club. Așadar, trecem la treabă și v-o prezentăm pe Cristina.

Povestește-ne câte ceva despre cariera ta de fotbalistă. Cum te-ai apucat de acest sport? La ce echipe ai jucat și care sunt câteva din cele mai importante realizări ale tale?

Mergeam tot timpul cu fratele meu la fotbal, nu scăpa de mine. Mă jucam cu băieții, începeam să plâng dacă nu mă lăsau să dau gol. După un timp, am aflat de Universitatea Alexandria, echipă la care evoluez și în prezent, și astfel, m-am hotărât să trec la alt nivel.

Cea mai mare realizare a fost promovarea în Liga I cu echipa de club (2017) pe când aveam 14 ani, o vârstă destul de fragedă, zic eu. O altă realizare foarte importantă pentru mine au fost convocările la loturile de junioare. Cu două dintre acestea, WU17 si WU19, am reușit să ne calificăm la TURUL DE ELITĂ.

În prezent joci fotbal la Universitatea Alexandria. Ce îți place cel mai mult la această echipă și cum ai ajuns aici?

Fiind singura echipă din județ și având doar 8 ani, alegerea mea a fost să încep la Universitatea Alexandria. Avem o atmosferă foarte plăcută la acest club, antrenamentele decurg foarte bine. Știm să facem diferența între glumă și seriozitate, când trebuie să muncim, muncim.

După cum bine știm cu toții, în România, fetelor le sunt puse tot felul de piedici… în special celor care vor să reușească într-un domeniu dominat de bărbați. Așadar, cum ai reușit să depășești toate barierele impuse de societatea noastră?

Țin să mulțumesc familiei mele pentru susținerea pe care mi-au oferit-o atunci când alții au criticat această alegere.

Sincer, am întâlnit și persoane care nu au crezut în mine și m-au sfătuit să mă las de acest sport, fiind „sportul bărbaților”.  Am lăsat capul jos, am muncit și le-am demonstrat că alegerea făcută de mine a fost una foarte bună.

Cât de important consideri că este staff-ul unei echipe? Spre exemplu, te simți motivată și pregătită să dai totul pe teren atunci când…

Consider că staff-ul are un rol foarte important într-o echipă, ei fiind primii care „dau tonul”. Mă simt motivată și pregătită să dau totul pe teren atunci când toți luptă pentru aceleași obiective.

Cât de mult contează unitatea echipei și cum vă susținuți una pe cealaltă în decursul acestui an pentru a reuși performanțele dorite?

Unitatea echipei contează foarte mult în atingerea unor obiective. Munca și încrederea sunt cele două principii de pe care ne ghidăm.

Ce îți place cel mai mult la jocul de fotbal? Ce îți place cel mai mult la postul pe care-l ai?

TOTUL. Îmi place că am libertate, să pot da pase decisive și crea faze de gol.

Ce i-ar spune Cristina din prezent Cristinei din trecut care era pur și simplu o fetiță pasionată de fotbal?

Muncește mai mult. Nu asculta criticile celor din jur. Lasă capul jos, încearcă să te autodepășești și să fii mai bună decât ai fost azi.

Pentru a deveni profesionistă a trebuit să renunți la școală sau ai reușit să găsești soluții pentru a le împăca pe amândouă?

Merg în paralel și cu școala și cu fotbalul. Am profesori care mă înțeleg atunci când lipsesc de la ore, dar și alți profesori care nu sunt de acord cu acest lucru. Fac școală dimineața și antrenamentele după-amiază, astfel le combin pe amândouă cu succes.

Odată ce îți închei cariera de jucătoare, ce ți-ai dori să faci mai departe?

Sincer, aș vrea să devin antrenor sau profesor de educație fizică, astfel putând împărtăși experiența pe care am acumulat-o de-a lungul anilor.

Care este primul lucru care îți vine în minte atunci când spui echipa națională de fotbal feminin a României?

Mândrie.


Care este cea mai frumoasă amintire a ta de pe terenul de fotbal?

Am multe amintiri legate de fotbal. Una dintre ele ar fi calificarea la turul de elită cu WU17 din Bosnia.

Cum te simți atunci când porți echipamentul echipei naționale și înainte de meci se cântă imnul României?

Să port tricoul echipei naționale este o responsabilitate foarte mare, dar în același timp o mândrie. Când mi se cântă imnul, mi se face pielea de găină și simt o emoție pe care nu aș putea să o descriu.

Ce faci înaintea unui meci? Cum te pregătești?

Ascult muzică, mă binedispune. Îmi place să am o stare de spirit foarte bună.

Care este echipa ta preferată? Dar jucătoarea? De ce?

Nu am o echipă anume. Îmi place Alex Morgan. Este o jucătoare care a muncit și muncește foarte mult.

Cum îți împarți viața personală cu cea profesională? Care este secretul echilibrului?

Sincer, viața mea personală o dedic în totalitate fotbalului, însă când am puțin timp liber încerc să îl petrec cu familia și prietenii. Dorința de a fi cea mai bună îmi dă puterea de care am nevoie pentru a depăși orice obstacol.

Fără fotbal, în ce domeniu ar fi profesat Cristina Tudorache?

Când eram mică îi spuneam mamei că vreau să devin polițistă, să protejez oamenii, cel mai probabil aș fi optat pentru o carieră în poliție.

Care este cartea ta favorită și de ce?

Nu am o carte preferată. Găsesc însă o motivație în cartea lui Cristiano Ronaldo, Obsesia pentru perfecțiune.

Care este motto-ul tău în viață?

Fiecare reușită începe cu decizia de a încerca. 


Cum ar putea fi fotbalul feminin românesc îmbunătățit?

Ar trebui să fim privite în mod egal cu băieții. Să fie aceleași condiții și aici mă refer la condiții de antrenament, condiții de alimentație și multe altele. Mai multe competiții, stagii de pregătire la lotul național și nu în ultimul rând, AVEȚI ÎNCREDERE ÎN FOTBALUL FEMININ!!!

Cum te-a ajutat fotbalul să te dezvolți pe plan personal?

Datorită fotbalului am început să am încredere în mine, să fiu mai responsabilă, m-am maturizat destul de repede.

Sursă foto: arhivă personală