Ștefania Vătafu este una dintre cele mai semnificative jucătoare de fotbal din România. În prezent joacă la campioana Belgiei și ne încântă cu driblinguri fantastice la echipa națională. Fotbalul este pasiunea ei dintotdeauna. Încă de mică a luptat pentru visul ei și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a se bucura de fotbal. Are o mentalitate de campioană, iar cea mai puternică armă a ei este dorința de a fi mai bună pe zi ce trece. Te invităm să descoperi o părticică din universul Ștefaniei…

 Pentru început, povestește-ne câte ceva despre carieră ta de fotbalistă. Cum te-ai apucat de acest sport? La ce echipe ai jucat și care sunt câteva din cele mai importante realizări ale tale?  

  Am început acest sport probabil că majoritatea fetelor care îl practică, adică în spatele blocului. Sincer primele mele amintiri din copilărie sunt cu mingea la picior, însă într-un mod organizat am început fotbalul la vârstă de 9 ani la F.C Ciobanu în Râmnicu Vâlcea orașul meu natal, la un club de băieți (pe vremea aceea nu știam de existența fotbalului feminin în România). A urmat pasul spre Cluj pe când aveam doar 14 ani unde am stat aproximativ 10 ani , 2 ani la CFF Clujana iar apoi 8 ani la Olimpia Cluj. În 2018 am făcut pasul în afara țării unde am jucat în Spania pentru Tenerife doar pentru returul campionatului. Începând de vara trecută până în prezent activez la RSC Anderlecht (Belgia). Nu vreau să minimalizez celelalte realizări însă consider că cea mai importantă a fost atunci când am ajuns la  turneul European cu națională U19 și în în același timp cu Olimpia Cluj până în optimile Champions League, ambele fiind în același an, 2012. 

 După cum bine știm cu toții, în România, fetelor le sunt puse tot felul de piedici… în special celor care vor să reușească într-un domeniu dominat de bărbați. Așadar, cum ai reușit să depășești toate barierele impuse de societatea noastră?  

 Pe lângă faptul că iubesc acest sport, cred că cel mai mult m-au ajutat părinții mei, căci de  la o vârstă destul de fragedă mi-au implementat în cap ideea de a lupta pentru visul meu indiferent care ar fi acela și indiferent de greutățile întâlnite. Asta nu înseamnă că nu am fost uneori supărată, tristă sau nervoasă pe prejudecățile pe care le întâlneam și din păcate le mai întâlnesc și acum, e adevărat mult mai puține, însă din păcate există.  

 Sezonul trecut ai câștigat cu RSC Anderlecht titlul de campioană a Belgiei, cum te-ai simțit când ai ridicat acel trofeu?  

 A fost un moment emoționant și în același timp m-a cuprins și o bucurie imensă. M-am simțit foarte mândră pentru că reușisem să fiu campioană și cu o echipă din afara României, mai apoi mi-am confirmat și mi-am întărit încrederea în mine pentru faptul că pot reuși tot ce îmi propun. 

Ne poți spune care este, în opinia ta, secretul din spatele acestui succes? 

Perseverența, determinarea, implicarea, pasiunea și iubirea pentru acest sport!  

Cum ai reușit să îți menții un psihic puternic și o mentalitate de campioană pe tot parcursul sezonului trecut? Ce te motivează?  

În general tind să cred că mă automotivez, iar cea mai mare și puternică automotivație este dorința de a fi mai bună pe zi ce trece. 

Cât de important consideri că este staff-ul unei echipe? Spre exemplu, cât de mult a ajutat staff-ul la câștigarea acestui trofeu?  

Cu siguranță și staff-ul tehnic este foarte important în orice echipă, acesta fiind pionul principal în organizare. Cred că a avut un procentaj semnificativ în îndeplinirea obiectivului, acela de a câștiga campionatul. 

Care sunt valorile care au condus echipa ta către titlu?  

Unitatea echipei a fost factorul principal în câștigarea campionatului. Fiecare dintre noi a avut încredere în colega de lângă ea și invers. 

Ce îți place cel mai mult la jocul de fotbal?  

Probabil va fi o replică des întâlnită, însă pur și simplu iubesc fiecare moment din jocul de fotbal și fiecare situație pe care mi-o oferă acest sport. Mai simplu: TOTUL. 

Dacă ai putea descrie fotbalul într-un singur cuvânt care ar fi acela și de ce?  

Libertate. Asta a fost primul cuvânt care mi-a venit în cap și primul sentiment. De ce? Pentru că pur și simplu mă simt liberă pe terenul de fotbal, iar această libertate incluzând și aceste aspect pozitive: fericire, pasiune, iubire, bucurie…  

Ce i-ar spune Ștefania din prezent Ștefaniei din trecut care era pur și simplu o fetiță pasionată de fotbal?  

Să pună la fel de multă pasiune în tot ceea ce face și probabil m-aș sfătui să îmi modelez și dezvolt mentalitatea din toate punctele de vedere. 

Pentru a deveni profesionistă a trebuit să renunți la scoală sau ai reușit să găsești soluții pentru a le împăca pe amândouă?  

 Nu am avut niciodată ideea de a renunța la școală, consider că le poți duce pe amândouă la bun sfârșit. Liceul l-am continuat la Cluj după care am urmat și terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport.  

La momentul actual joci în străinătate. Cum diferă mediul fotbalistic de acolo față de cel din România?  

 Cred că cea mai mare diferență este mentalitatea, în sensul că aici și în alte țări europene există cluburi care acceptă și sprijină fetele să facă ceea ce le place, inclusiv fotbal. Am văzut anumite cluburi, feminine, masculine sau mixte, nu contează, care au fetițe de 3-4-5 ani… Gândiți-vă dacă fiecare fată din România cu o oarecare înclinație spre fotbal ar începe de la o vârstă atât de fragedă, pentru că sunt sigură că sunt destule fete în România care și-ar dori să practice acest sport, însă din diverse motive care nu sunt personale, aleg să renunțe sau mai rău nici să nu încerce. 

 Odată ce îți închei carieră de jucătoare, ce ți-ai dori să faci mai departe?  

 Tind să cred că va fi ceva tot în mediul acesta al sportului, antrenoare, preparator fizic etc. Însă nu îmi place să bat nimic în cuie în legătură cu asta, de fiecare dată las o anumită poartă deschisă și pentru altceva. 

  Care este primul lucru care îți vine în minte atunci când spui echipă națională de fotbal feminin a României?  

 Mândrie, responsabilitate. 

 Care este cea mai frumoasă amintire a ta de pe terenul de fotbal? 

 Am mai multe, să vă spun una acum repede… cele 3 goluri pe care le-am marcat împotriva Albaniei pentru naționala României de senioare. 

 Cum te simți atunci când porți echipamentul echipei naționale și înainte de meci se cântă imnul României?  

 Mă încearcă o grămadă de emoții de fiecare dată când port echipamentul echipei naționale, sunt niște sentimente pe care nu le pot descrie în cuvinte. 

 Ce faci înaintea unui meci? Cum te pregătești?  

 În general ascult muzică care mă bagă într-o anumită stare pentru ceea ce urmează, mă uit la filmulețe motivaționale, mă gândesc la anumite faze care ar putea să existe în jocul respectiv, și am și o rutină zilnică pe care o fac. 

 Care este echipa ta preferată? Dar jucătoarea? De ce? 

 Sincer nu am o echipă preferată, îmi place să mă uit la fotbal în general fără a ține neapărat cu cineva. Carli Lloyd, până și acum când intră pe teren poate să fie un lider, asta îmi place cel mai mult pe lângă calitățile pe care le are. 

Care a fost cel mai important moment din cariera ta și ce ai simțit atunci?  

 Probabil cel mai important moment e atunci când m-am apucat să practic fotbalul într-un mod organizat chiar de la băieți, pentru că asta mi-a deschis toate oportunitățile de până acum și m-a format până în prezent. Știu sigur că eram foarte nerăbdătoare să încep și foarte bucuroasă. 

 Cum îți împarți viața personală cu cea profesională? Care este secretul echilibrului? 

 Sincer, ca să găsești un echilibru, ai nevoie de oameni în jurul tău care să te înțeleagă, să te sprijine, să te ajute. Există destule sacrificii pe care le faci ca în orice domeniu de altfel, și nu știu dacă acesta este secretul însă pe mine asta m-a ajutat, ce am enumerat în propoziția precedentă, iar eu la rândul meu încerc să ofer la fel.  

  Fără fotbal, în ce domeniu ar fi profesat Ștefania Vătafu?  

 Bună întrebare, nu știu ce aș fi ales dacă nu era fotbalul, îmi place foarte mult să lucrez pe calculator probabil că m-ar fi atras domeniul IT-ului.  

  Care este cartea ta favorită și de ce? 

 Talismanul norocos de Nicholas Sparks. Îmi plac cărțile cu povești sensibile.  

 Care este motto-ul tău în viață?  

 Lucrurile bune necesită timp. Încerc să mă iau după acest motto în toate domeniile.  

 Cum ar putea fi fotbalul feminin românesc îmbunătățit? 

 Este foarte îmbucurător faptul că în ultima perioadă chiar a existat o reală dezvoltare în fotbalul feminin cel puțin cantitativ, acum trebuie să urmeze și calitativ, iar asta se poate cu ajutorul antrenorilor specializați în domeniul acesta, există și în momentul actual, dar părerea mea este că nu sunt destui. Pe lângă faptul că fiecare club are nevoie de anumite condiții pentru a putea realiza ceea ce își propune, iar din păcate în România nu există foarte mulți  doritori care să se implice în acest sport. Cred că ar ajuta la dezvoltarea fotbalului și cei din mass-media, oricum e o diferență semnificativă față de acum câțiva ani când nu prea existau știri mai deloc în aria aceasta, acum se implică mai mult, au început să mediatizeze și meciurile naționalei de senioare, cu pași mărunți o să se ajungă să fie mediatizat și mai mult. 

  Cum te-a ajutat fotbalul să te dezvolți pe plan personal?  

 Sportul în general îți modelează viața, iar pe mine fotbalul m-a ajutat să mă dezvolt încă de la o vârstă fragedă. După cum am spus, am fost nevoită să plec de acasă de la 14 ani, iar asta m-a ajutat să mă maturizez mult mai repede și să mă dezvolt atât din punct de vedere mental, fizic, emoțional dar și din punct de vedere social. Mi-a deschis foarte multe oportunități și am avut parte de anumite experiențe la care, dacă nu practicăm acest sport, probabil acum doar visam. 

  Sursă foto: arhiva personală