Alexandra Stan este cea care ne-a ajutat să devenim jucătoare de fotbal. Am venit la echipă cunoscând câteva lucruri de bază despre fotbal și loveam mingea așa cum am învățat pe stradă, dar ea, cu o răbdare de fier și mereu cu zâmbetul pe buze, ne-a introdus ușor ușor în lumea fotbalului de performanță.

Are licența UEFA A de antrenor și crede cu tărie că succesul se ascunde în ambiția de a nu renunța, iar asta este exact ceea ce ne învață și pe noi la fiecare antrenament sau meci. Atitudinea e cheia! Ea ne inspiră de fiecare dată să alergăm până în ultima clipă, să luptăm pentru fiecare minge și oricât ar părea meciul de greu, să nu renunțăm. A cultivat în noi această atitudine de învingătoare tocmai prin faptul că ea însăși este o campioană și a luptat toată viața împotriva piedicilor impuse de societate și a spart toate barierele care o determinau să își pună limite. A încercat întotdeauna să își depășească orice limită și să devină din ce în ce mai bună. Ca antrenoare este într-o continuă dezvoltare pentru că știe prea bine că odată cu ea, creștem și noi ca jucătoare. Pasiunea este cea care a condus-o pe acest drum și tot cu pasiune merge înainte dorindu-și să fie cea mai bună în ceea ce face.

După cum bine știm cu toții, în România, femeilor le sunt puse tot felul de piedici… în special celor care vor să reușească să antreneze într-un domeniu dominat de bărbați. Așadar, cum ai reușit să depășești toate barierele impuse de societatea noastră? 

Da, într-adevăr femeilor le sunt puse piedici în România, dar atunci când îți dorești cu adevărat ceva și iubești ceea ce faci, depășești orice obstacol. Prin ambiție, muncă, determinare și pasiune am reușit să depășesc toate barierele. 

Ai antrenat în trecut și o echipă băieți. Cum a fost această experiență pentru tine? 

Da, am antrenat câteva luni și o grupă de băieți, dar mi-am dat seama că locul meu este în fotbalul feminin pentru că interacționez și comunic mult mai bine cu fetele. 

Cum te-ai apucat să antrenezi? 

Din cauza unei accidentări mai vechi, în 2015 am renunțat să mai joc fotbal. Totuși mi-am dat seama imediat că nu pot sta departe de terenul de fotbal, iar în 2016 m-am înscris la Licența B UEFA unde am fost colegă cu Irina Giurgiu, iar la începutul anului 2017 ea m-a sunat și mi-a spus că vrea să-și înființeze propriul club, ACS Dream Team, și fără ezitare am acceptat să antrenez și să fac parte din acest proiect minunat.

Ce îți place cel mai mult la jocul de fotbal? 

E greu să spun doar un singur lucru care îmi place, dar mă rezum la a spune că fotbalul rămâne cel mai frumos sport pentru că naște pasiuni. 

Dacă ai putea descrie fotbalul într-un singur cuvânt care ar fi acela?

 Pasiune!

Ce i-ar spune Alexandra din prezent Alexandrei din trecut care era pur și simplu o fetiță pasionată de fotbal? 

Bună întrebare. Probabil i-aș spune să fie mai ambițioasă și să nu bage în seamă răutățile celor din jur. 

Într-o lume ideală, cum și-ar susține părinții fetele care vor să urmeze fotbalul?

 Într-o lume ideală, consider că părinții trebuie să își lase copiii să facă ceea ce le place și ce îi face fericiți, așadar dacă fata lor își dorește să joace fotbal, ei ar trebui să o susțină necondiționat. 

Pentru a deveni profesionistă a trebuit să renunți la școală sau ai reușit să găsești soluții pentru a le împăca pe amândouă? 

Din fericire am reușit să găsesc soluții pentru a le împăca pe amândouă. Chiar dacă am avut tot timpul un program foarte încărcat, nu m-am plâns niciodată pentru că pe cât de mult iubeam fotbalul, la fel de bine știam cât de importantă este școala.

Dacă ai putea antrena orice echipă, ce echipă ți-ai dori să antrenezi?

Mi-ar plăcea să antrenez în campionatul Italiei, Spaniei dar cel mai mult îmi doresc să ajung să antrenez Echipa Națională a României. 

Care este cea mai frumoasă amintire a ta de pe terenul de fotbal?

Am foarte multe amintiri de pe terenul de fotbal, dar cea care mi-a rămas în minte este primul meci în care am jucat titulară în semifinala Campionatului de Junioare în care am și marcat. 

Care este echipa ta preferată? Dar jucătoarea? De ce?

Olympique Lyon. Alex Morgan este jucătoarea mea preferată pentru că și eu am jucat pe postul de atacant. 

Care a fost cel mai important moment din cariera ta de antrenoare și ce ai simțit atunci? 

Cel mai important moment din cariera de antrenoare până acum a fost momentul când fetele au câștigat medalia de argint la Campionatul National U15. Nu pot exprima în cuvinte ce am simțit atunci, mai ales că eu nu am putut să fiu alături de ele, dar la unul dintre meciuri am sunat video ca să le pot vedea  jucând. 

Care este cartea ta favorită și de ce? 

“ Ronaldo – Obsesia pentru perfecțiune “ pentru că este fotbalistul meu preferat, iar cartea se clădeşte pe dorinţa dintotdeauna a lui Cristiano Ronaldo, aceea de a fi cel mai bun în ceea ce face. 

Care este cea mai plăcută parte a acestei meserii?

 Este foarte plăcut să vezi bucuria fetelor atunci când pășesc pe terenul de fotbal și cel mai frumos este să vezi progresul jucătoarelor pe care le antrenezi. 

Cum îți dai seama că faci o treabă bună ca antrenoare? Care sunt criteriile după care te evaluezi?

Consider că atunci când fetele înțeleg ceea ce le cer în timpul antrenamentelor și meciurilor înseamnă că am făcut o treabă bună, dar întotdeauna există loc de mai bine și  tot timpul îmi doresc să mă documentez pentru că altfel nu poți progresa în această meserie.

Ce consideri că te poate face o antrenoare mai bună?

Sunt foarte multe antrenoare la nivel internațional care au avut rezultate notabile și mi-ar plăcea sa particip la antrenamente și cursuri susținute de aceste antrenoare. 

Cum îți dai seama că antrenamentul care tocmai s-a încheiat a fost unul de cea mai înaltă calitate? 

 Îmi place ca la final să analizez în detaliu antrenamentul pentru a vedea dacă am atins toate obiectivele stabilite înainte, iar dacă acestea au fost îndeplinite și atitudinea jucătoarelor a fost și ea una îmbucurătoare atunci înseamnă că a fost un antrenament reușit. 

Care este cea mai dificilă parte în meseria de antrenoare? 

Este foarte dificil în momentul în care după o înfrângere lumea judecă doar rezultatul nu și jocul echipei. 

În calitate de antrenoare cum reușești să îți motivezi jucătoarele și totodată cum reușești să le remontezi după o înfrângere? 

Într-o echipă este foarte importantă motivația jucătoarelor. Le dau tot timpul exemplul meciurilor când au avut un joc bun ca să le scot în evidență calitățile pe care le au. Sunt de părere că după un meci mai puțin bun sau după o înfrângere este foarte important ca fetele să nu renunțe, ci să muncească mai mult și să revină mai puternice. 

Care este motto-ul tău în viață? 

 “Succesul se ascunde în ambiția de a nu renunța.”

Sursă foto: arhivă personală