Ce iubesc eu cel mai mult la mare? Iubesc acel sentiment inexplicabil de frumos și îmbucurător de lovire a mingii cu picioarele goale sub atenta îndrumare a razelor de soare și a adierii vântului blând, urmată de avalanșa valurilor ce îmi răcoresc sufletul încălzit de fotbal.  

Trecând peste această filozofeală sentimentală de moment, o să vă povestesc mai pe larg cum a decurs weekendul nostru la mare. După cum bine știți, sau nu, pe 4 iunie a fost ziua mea de naștere, iar cea mai mare dorință a mea a fost să părăsesc pentru câteva zile monotonul și sufocantul București. Datorită faptului că sunt o persoană foarte iubită și susținută de mulți oameni extraordinari, cărora le mulțumesc pentru simplul fapt că sunt acolo zi de zi,  dorința mea s-a împlinit. Am plecat la mare împreună cu minunatele prietenele mele, Dienutza și Anny.

6f33e075-de83-476f-a8f1-7b1d0dd194a3

Nu o să vă plictisesc înșirându-vă toate lucrurile pe care le-am făcut în aceste câteva zile petrecute pe litoralul românesc, însă o să vă povestesc o mică întâmplare.

Eram pe plaja din Năvodari, atât de aproape de renumita Mamaia și totuși destul de departe încât să ne ferim de agitația și aglomerația ei. După o baie lungă și răcoritoare în mare, ne relaxam pe cearceaf încercând să transformăm bronzul autonom de fotbaliste, într-unul monoton de turiste. Chiar dacă am schimbat iarba verde a terenului cu nisipul fin de pe malul mării, mingea de fotbal este nelipsită oriunde am merge. De aici se înțelege că ea stătea liniștită la capul nostru, așteptând să fie lovită.

63a04066-7625-4432-a4e3-534aa281b658

Trei bărbați trecuți de 25 de ani, ușor atletici, s-au apropiat de noi și ne-au întrebat politicos dacă le putem împrumuta și lor mingea pentru câteva minute. Anny s-a relaxat atât de tare încât a pătruns în lumea viselor, așa că m-am uitat insistent la Dienutza și i-am observat imediat sclipirea din ochi, ne-am înțeles din priviri și le-am propus băieților un alt târg. Le împrumutăm mingea doar dacă putem și noi să ne jucăm. Ei au acceptat cu scepticism propunerea noastră și am mers împreună până la porțile de fotbal. Da, surprinzător, pe plajă erau porți de fotbal, fără plasă și puțin defecte, însă erau chiar perfecte. Eram 5 oameni, fără prea multe calcule matematice, s-a înțeles de la sine că urmează să jucăm 2 vs 2 la o singură poartă, iar acel nefericit 1 va avea onoarea de a fi portar. Scepticismul lor continua, așa că au sugerat ca fiecare băiat să joace în echipă cu o fată, însă eu și Dienutza nu am acceptat și în schimb i-am provocat la un meci fete contra băieți.

După primele driblinguri reușite, pase bine gândite și șuturi puternice, scepticismul lor a pierit ușor ușor, pentru că i-am uimit puțin. În următorul minut ne-au întrebat dacă facem fotbal, iar noi le-am spus cu mândrie că da, și am menționat faptul că jucăm în liga a 3-a de fotbal feminin, la clubul Dream Team. Ne-am obișnuit cu această reacție de uimire și totodată cu această continuă neștiință și dezinformare a oamenilor legată de acest subiect, fotbalul feminin. Respectivii băieți habar nu aveau de existența acestei ramuri sportive și la început au refuzat să creadă că există 3 ligi de fotbal feminin în România, însă la scurt timp a venit și primul nostru gol și primul dribling umilitor cu trecerea mingii printre picioarele lor, iar tot ce le povesteam părăsea lumea fantasticului și se înrădăcina în mintea lor ca o realitate pe care nu au avut plăcerea să o descopere până acum.

După acest meci amical pe care l-am jucat împotriva lor, nici măcar nu a mai contat cine câte goluri a dat, pentru că rezultatul final a constat în câștigarea respectului, aprecierii și interesului a încă trei oameni față de acest sport pe care îl iubim, fotbalul feminin.

O să continuăm să luptăm și o să continuăm să jucăm până când fiecare om din această țară va cunoaște, va respecta și, sperăm noi, va aprecia fotbalul feminin.

#noisuntemfotbalulfeminin

img 5 mare